Dilema lui Caragiale te macina: “Eu cu cine votez?”
Esti scârbit pâna peste cap de corupti, mincinosi, obraznici si prefacuti care, chipurile, “te reprezinta”, dar simtul civic si deontologii de serviciu te îndeamna sa-ti faci datoria de cetatean, pentru ca “d-aia au murit tinerii în ‘89? si “cine nu voteaza, n-are dreptul sa critice”.
Democratia este un teatru
Rolul tau în scenariu este sa schimbi periodic politicienii între ei: azi fura unul, mâine celalalt, poimâine din nou primul si tot asa. Când se împute treaba, dai de pamânt cu ei si pui în loc pe copiii, nepotii si protejatii lor.
Loc pentru altcineva nu este, pentru ca nu te poti pune cu ei decât daca esti un grup suficient de larg, cu foarte multi bani si cu enorm de multi observatori în sectiile de votare pentru a le bloca fraudele – exact asa ca noi, daca am fi organizati.
Actorii pentru spectacolul din 22 noiembrie:
Distributia e bogata: “patriotul”, “cameleonul”, “revolutionarul de catifea”, “diplomatul”, “independentul”, “minoritarul”, “hipiotul”, “milionarul excentric” etc.
Totusi, democratia noastra “autoinclusiva si non-discriminatorie” are o scapare: lipseste “femeia”!
Pe noi ne-au pus figuranti. Sa acceptam?
Pentru ca utopia democratiei sa para credibila, este nevoie ca tu, cetateanul, sa-ti joci constiincios rolul de figurant. Politicienii te motiveaza cu iluzia ca alegi “raul cel mai mic” si astfel te fac sa intri în jocul lor si sa-i rotesti între ei, la fel cum îsi schimbau soldatii ciorapul stâng cu dreptul si invers, în speranta ca gaurile se vor reaseza si degetele nu vor mai iesi afara.
Care-i solutia ? De fapt, nu-i o solutie, pentru ca n-o sa rezolve miraculos criza politica. Cel mult, o sa-i faca pe politicieni mai responsabili dar, sincer, ne îndoim si de asta. E doar o forma de protest, un vot de blam adresat întregii clase politice si un mod de exprimare mai eficient decât daca ai sta acasa. E vorba de votul nul.
“Adica sa-i las pe altii sa decida în locul meu?”
Esti atât de naiv încât crezi ca votul tau conteaza? Pentru fiecare alegator ca tine sunt alti 10 care vor vota cu cel care le-a dat o sapca, sau o galeata sau e bronzat la fel. Daca ai reusit sa citesti pâna aici, faci parte din minoritatea ale carei voturi nu conteaza la aceste alegeri.
“De ce sa nu votez în alb?”
Pentru ca este foarte usor pentru membrii sectiei de votare sa se înteleaga între ei si sa stampileze buletinele albe pentru candidatii partidelor lor. În schimb, un buletin pe care sunt deja aplicate mai multe stampile nu poate fi înregistrat decât ca vot nul, iar sensul sau nu mai poate fi denaturat.
“De ce sa nu stau pur si simplu acasa ?”
Este si aceasta o forma de protest perfect legitima, doar ca e mai putin explicita decât votul nul. Nu exista nicio posibilitate de a-i deosebi pe cei care absenteaza în semn de protest de cei care stau acasa din comoditate.
În plus, exista riscul ca în unele sectii de votare, membrii sectiei sa voteze în locul celor absenti. Alegerile fara frauda sunt ca nunta fara lautari!
“Îti dai seama ce se întampla daca iese X?”
Daca înca mai gandesti asa, te sfatuim sa te apuci cât mai repede sa conspectezi toate materialele electorale ale candidatilor, pentru ca e chiar pacat sa nu le studieze nimeni, la câti bani au costat. Nu ignora miile de benere cu fetele candidatilor, pentru ca se uita cu totii la tine!
Care este procedura corecta?
1. Voteaza-i pe toti! Mergi la votare si aplica stampila cu generozitate pe toate casutele de pe buletinul de vot. Apoi trage aer în piept si mai voteaza-i o data, si înca o data, pâna ramâi fara tus. În acest fel le transmiti ca nu esti multumit de oferta lor si ca vrei altceva.
2. Retrimite acest mesaj la cât mai multe persoane.
3. Printeaza afisul campaniei si lipeste-l în locuri vizibile, pentru ca si cei fara net sa afle ca exista aceasta posibilitate de comunicare cu clasa politica.
Care este rezultatul asteptat?
Ne propunem ca presedintele sa fie ales cu atât de putine voturi, încat sa fie aratat cu degetul!
Mai jos aveti discutia deosebit de inteligenta pe care am avut-o cu el:
